În cadrul ediţiei a III-a a Simpozionului Naţional Expoezoteric desfăşurat la Oradea în perioada 18-20 decembrie 2009, pedagogii Waldorf invitaţi din Cluj şi Timişoara şi-au concentrat conferinţele asupra temei centrale: EDUCAŢIE PENTRU LIBERTATE.
Ca parte introductivă în tema propusă cu ajutorul Lect.univ.drd. Sorin Ţigăreanu am încercat să conturăm un răspuns la întrebarea esenţială Ce inseamnă să fi liber?
Pornind de la această întrebare s-au identificat 7 competenţe bazale, preliminare pentru a trăi libertatea
1. Competenţa corporală şi de mişcare
2. Competenţa senzorială perceptivă
3. Competenţa lingvistică (de vorbire)
4. Compotenţa de fantezie şi creativitate
5. Compotenţa socială
6. Competenţa motivaţională şi de concentrare
7. Competenţa etic-morală
Libertatea este însă un proces, proces ce se învaţă prin educaţie.
Prin pedagogia Waldorf, Rudolf Steiner a pus bazele unei educaţii pentru libertate prin dezvoltarea practică a gândirii. Educarea practică a gândirii se caracterizează prin discernământ, diversitatea punctelor de vedere, desprinderea de grupul de apartenenţă (familie, prieteni etc), conştientizarea stării, situaţiei şi acţiunea cu responsabilitate, toate astea prin altruism, prin recunoaşterea şi acceptarea eului celuilalt.
Prof. Agneta Labancz Cismaşiu, având o vastă experinţă la grădiniţa Waldorf din Turda ne-a fascinat prin dezvăluirea rolului picturii în sufletul copilului. Lucrul cu copiii trebuie să pornească întotdeauna de la întrebarea Ce înseamnă pentru mine ca Om întâlnirea cu fiinţa copilului? De asemenea, este important să se cunoască evoluţia copilului pe septenale. Până la vârsta de 7 ani se poate urmări coborârea copilului în corpul fizic, el fiind ceva măreţ divin, noi doar continuăm opera divină, copilul pendulează între lumea interioară şi exterioară, trebuie să nu intervenim în această pendulare, ci doar să susţinem pendularea. La varsta de 3-6 ani se foloseşte tehnica picturii umede cu cele 3 culori de bază (roşu, galben şi albastru) sunt culorile cele mai pure, primare, vegetale, o astfel de abordare duce la dezvoltarea calităţilor morale ale copilului.
Prof. Irina Trif, în calitate de dascăl Waldorf, părinte, bunică, ne-a introdus şi mai mult în ceea ce înseamnă cu adevărat şcoala şi grădiniţa Waldorf. La început am răspuns la întrebarea ce înseamnă să fi părinte Waldorf? Am identificat cel puţin următoarele aspecte: înţelegerea etapelor de dezvoltare ale copilului, sprijin comun dascăl-părinte pentru copil, întâlniri săptămânale parinţi-dascăli, frecventarea serbărilor organizate pe ritmurile anului, sprijin material şi pedagogic, exemplu de implicare în comunitate, de altruism. Cele mai importante trăsături ale părintelui Waldorf sunt determinate de schimbarea interioară şi asumarea pedagogiei Waldorf având ca responsabilitate înţelegerea şi dezvoltarea copilului. Am fost încântaţi să aflăm situaţii concrete în care copiii şi-au schimbat atitudinea şi interesul faţa de şcoală în urma implicării active a părinţilor în problemele comunităţii şcolare.
La workshopul de desen antroposofic am pătruns în formele specifice clasei a patra în calitate de adulţi, cu sfială, la început prin mişcare, grupându-ne şi regrupându-ne pe ritmul formelor desenate, iar ulterior, după ce am reuşit să pătrundem în ritmul formei prin mişcare am desenat ce am surprins. A fost o experienţă atât de frumoasă încât mi-a deschis apetitul de a mă duce încă odată la şcoală, însă mult diferit, de cum am făcut-o la vârsta specifică acestei etape.
Cristina Duneş
